Asa cum am promis, astazi este momentul in care voi spune care este tema concursului de luna aceasta: prietenia.
Dar nu orice fel de prietenie, ci acea prietenie bazata pe increde si respect. Si nu orice fel de incredere. O prietenie sincera si fara rezerve care se poate lega intre un barbat si o femeie sau intre o fata si un baiat. Acel duo naiv, lipsit de prefacatorie pe care cei doi il sustin pana in panzele albe. Sunt cei mai buni prieteni si doar atat. Nimic altceva nu-i leaga. Se cunosc ca doua picaturi de apa (una distilata si alta normala – pana la urma cu aceesi molecula nu? 
), au cateva mari secrete (pe care ei le stiu, dar nu prea le recunosc.)
Intrebarea e simpla: Exista o astfel de prietenie? Daca DA, cine o poate distruge. Daca NU, de ce? Mit sau Realitate? Cu cat e mai stransa cu atat e mai provocatoare? E aceasta cea mai frumoasa forma de prietenie sau….sau mai bine va las pe voi!
Tin sa va anunt de pe acum ca nu sunt adepta cliseelor: “Nu exista prietenie adevarata intre un baiat si o fata” sau “Prietenia dintre un barbat si o femeie duce inevitabil la sex” sau “Prietenia dintre un barbat si o femeie: vie si colorata”. Aceste chestii repetitive, sunt pentru oamenii redundanti, care nu se obosesc sa ridice privirea mai sus de nivelul ecranului de la calculator.
Succes, si nu uitati – cel mai sincer sa castige! Sau cel care isi ascunde cel mai bine sinceritatea in spatele cuvintelor? Depinde de voi!
Detalii despre participarea la concurs: click pe DETALII CONCURS
Dam startul la primul concurs din acest an.
Concursul se va desfasura in perioada: 6 februarie-14 februarie 2010.
La acest concurs nu vor exista locurile 2 si 3 ci doar locul 1: o bandana cu flori de colt (achizitioana sper eu din Elvetia), si o binecunoscuta ciocolata elvetiana. Toata lumea a auzit de ea – putini au si gustato.
In speranta ca v-am facut curiosi si dornici sa degustati ciocolata, atunci veti trece la urmatoarele randuri sa vedeti in ce consta concursul.
In primul rand conditiile de participare: ma adresez persoanelor de toate varstele, toate sexele (ambele-amandoua). Putei da (intocmai ca la facultate) unu, doua sau mai multe raspunsuri. Eu il voi alege (in antiteza cu ce e la facultate) pe cel care imi va placea cel mai mult si care e cel mai subiectiv! Nu vreau sa va detasati de persoana voastra cand imi dati raspunsul, si nici nu vreau cuvinte imbrobodite cu flori de mere padurete. Ca sa fim sinceri…”cine sta sa miroase flori de mere padurete, cand au inflorit ciresii!”
Comentariile nu vor fi aprobate pe tema concursului decat pe data de 15 februarie. Am rugamintea de a va completa adresa de mail cand dati coment, adresa de mail – ce nu va fi facuta publica, pentru a putea lua legatura cu voi. Aveti totusi posibilitatea de a va mentine anonimi in comentariu…daca va ganditi cumva ca as putea sa fiu influentata de faptul ca va numiti X sau Y. Voi aproba si comenturile anonime (cel putin luati-va un nume de cod, ca sa stiu cu cine discut), ramanand a avea placerea sa ofer premiul “at a blind date”!
Alte detalii….nu…poate doar tema concursului, pe care o veti afla vineri!
Va urez succes…si cel mai sincer sa castige…pana una alta “Peste tot atarna teama de sinceritate!”
P.S. Va promit ca pe data de 16 voi raspunde si eu la intrebarea concursului!
Am ales sa particularizez acest post, deoarece sunt in cunostinta de cauza, si nu as vrea sa generalizez si apoi sa nasc discutii.
Evident stundentul de la ASE se imparte in 2 categorii: in functie de venit: cu bani vs fara bani; in functie de cum vrea sa treaca prin facultate: vrea sa trec vs vreau sa iau bursa.
E imposibil sa gasesti un student care sa intre la un examen si sa-ti zica ca el vrea 7. Nu domle…ori vrea sa treaca, ori se lupta pentru cei 400 de lei lunar. Si lupta e mare. Dar sa vedem mijloacele pe care le pun la bataie studentii nostri.
Cei care vor sa treaca au mai multe posibilitati:
0. Asezarea strategica in banca, flexii ale gatului, ochi de vultur, atentie distributiva. Situatia merge de fiecare data daca esti prieten cu colegii care iau bursa. Te asezi intre ei, nu-i deranjezi in prima ora, ci stai cuminte si survolezi terenul, ba poate faci si o lectura a subiectelor. Niciodata sa nu intrebi pe acelasi coleg mai mult de 2-3 intrebari…paote crede ca vrei sa-i furi bursa. Niciodata nu intrebi “ce ai pus la intrebarea X”…ci “hai sa confruntam raspunsurile”. Iar tu Mestere Manole pana atunci deja ai o suita buna de raspunsuri pe care le poti consulta cu capetele luminate.
1. vesnica copiuta care se poate imparti in: varianta traditionala (foaie cu pixul mic – foarte rar practicata), varianta moderna (cursurile micsorate, printate pe foaie A4), varianta electronica (telefon mibil).
2. casca sau hands free (varianta din ce in ce mai practicata)
Astea sunt variante disponibile oricarui muritor de rand.
3.Pentru cei ce dispun de resurse financiare mai detaliate, au la dispozitie o serie de “gadget-uri”:microcamera wireless, ochelari de super spion (james bond e mic copil pe langa ce inoveaza studentii), pix cu camera video, pix cu cerneala invizibila, pix cu proiectii, microcasca cu colier, casca japoneza, ceas special pentru copiat….si lista poate continua.E o veritabila industrie dezvotata in aceasta privinta.
4. 200 Euro pentru a cumpara subiectele sau pentru un vesnic 5, care se poate intransforma in orice moment in 7 sau 8 in functie de cantitatea de masa monetara de care dipune solicitantul.
5. Frigider cumparat profului. Alte variante mai sunt: una bucata laptop, una bucata aspirator…sau ce mai are nevoie stimabilul profesor.
Cei care vor sa ia bursa:
Se pot preta la metodele de mai sus, sau pot apela la inca o varianta pe care nu am amintit-o: STUDIUL AMANUNTIT. Trebuie sa amintesc ca aceasta din urma varianta nu este cea care aduce si succesul garantat, dar poate fi incercata.
In speranta ca ultima sesiune se va termina sambata aceasta….va urez succes in noile sesiuni si fiti inteligenti!
Eu sunt ce n-a fost inca nimeni din toate cate-au fost
Si sunt,
Sunt ritmul primelor senzatii
Si gestul primului avant,
Sunt simetria primitiva a doua buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrala ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopti de vara, trait de sexe diferite.
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor pacate transcrise-n magicul carnet.
Sunt prada bestiei,
Himera netalmacitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Si dezgustul efemeridelor ce mor
Si-accentul circumflex al vietii -
Al nimanui
Si-al tuturor!…
Lesbos mi-a dedicat un templu,
Citera, altul,
Iar Corintul
Mi-a daruit Arhipelagul cu toate florile
Si-argintul
Monezilor cu efigia lui Eros-blond.
Din Orient,
Ovidiu m-a dus la Roma intr-un sicriu de pergament.
Arabii m-au purtat in goana camilelor,
Si caravana
M-a cumparat de la Bassora
Pentru-a ma vinde-n Ecbatana.
Forenta m-a plimbat in taina prin parcul rosiilor crini,
Verona m-a expus ca premiu
Intr-un concurs de spadasini,
Venetia mi-a dat gondola,
Otrava,
Streangul
Si pumnalul,
Iar Vaticanului catolic i-am profanat pontificalul
Alcov de purpura.
Parisul m-a coborat pe bulevarde,
M-a exilat prin cafenele
Si prin modestele mansarde,
Iar restul marilor orase moderne ma privesc cu mila -
O Vagaboanda ce se vinde multimii
Pe monezi de-argila!…
Eu sunt…
Dar nu…
Trecutu-mi spune ca astazi nu mai sunt nimic -
Nu sunt decat adresa scrisa indescifrabil pe un plic
Ce face-nconjurul planetei
Si-n fiecare-ntai de mai
Isi plange Odissea-n parcul evocatorului Versailles.
de Ion Minulescu
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!
Fotografia este preluata de pe http://motanes.files.wordpress.com
Daca spui vreo secunda ca le-ai vazut pe toate pe lumea asta, si ca nimic nu te mai poate inca surprinde, draga omule traiesti cam degeaba.
Unii oameni inoveaza zi de zi, ca noi – sa avem ce povesti la nepoteii nostri.
Zi din timpul unei sesiuni la ASE. Examen la Cercetari de MArketing. Examen ce se bazeaza pe teoria compensarii. Cum vine asta? Faci corect, iei 5 puncte, faci gresit - scadem 5 puncte, doar nu credeai ca primesti zero. Tocmai ti-am explicat de compensare. Dar asta nu e tot. Seria mea a ajuns vedeta azi. Al nostru stimabil profesor s-a gandit el la o noua strategie: fotografiatul la examen. N-ati mai auzit nu? Ei, nici nu o sa mai auziti. Te misti stanga, te misti dreapta- sau dai din buze – camera e pe tine. Cine are mai mult de 3 fotografii : – 5 puncte.
Nu, nu va minunati, ma intreb insa daca profi de la Poli fac brainstorming cu profii din ASE cu privire la inovare?
A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi fost nu s-ar mai povesti.
Asa incep toate povestile. E o paradigma sa incepi si povestile cu final frumos, si pe cele cu final trist in acelasi mod. Si totusi viata in ansamblu e o paradigma…asa ca traim ca ne asumam acest risc. Sa vedem ce pierdem.
Pe vremea aceea – in anul international al deserturilor si desertificarilor incepe povestea noastra. E vorba de Pic si de Poc 2 mandri mititei ce s-au gandit sa-si faca un scop in viata.
Si Pic si Poc erau tare dragalasi. Entuziasti si nepasatori. Le placea viata, iubeau aventura….fiecare in sinea lui. Ei se stiau, desi inca nu se cunosteau. Pic inca nu-l stia pe Poc…Poc inca nu-l stia pe Pic. S-au intalnit pe cararea ce ducea de la Jurilovca spre Gura Portitei. Cine ar fi crezut??? Nici macar tu?…da, nici macar tu.
Sa citim povestea mandrilor mititei. Cortul era luat de vant, soarele dogorea, marea era inspumata…te ademendea. Pic al nostru – un innatator iscusit spre fundul fara sfarsit al marii, Poc al nostru- survola la nesfarsit partea inspumata a apei. Incep primele contacte…hai sa le zicem fizice ….dai cu mana, tragi cu cotul si uite asa te duci la fund cu totul. Nu va voi explica lectiile de innot pe care le-a luat Pic oricum nu ati intelege ceva de neinteles. Ca sa poti innota tre sa pricepi ceva din taina marii – ceva ceva.
Plecand de pe mare pe uscat povestea lui Pic si Poc s-a accentuat. S-au certat – ca orice doi mandri mititei caposi, s-au impacat ca orice mandri mititei cu suflet. Au trecut dincolo de aparente….si si-au inceput plimbarea spre cosciug. Cu o ciocolata in mana dreapta si cu o sticla de sana in mana stanga….cum altfel decat acumuland cunostinte.
In drumul lor spre cosciug…s-au intalnit cu Pac. Acum sa va spun cine e Pac. Pac – evident e un alt mandru mititel din aceasi breasla a mandrilor mititei. Pac s-a intalnit cu Poc, Pic s-a intalnit cu Pac. Ei se stiau de mult…dar s-au intalnit mai apoi. In povestea celor 3 tot timpul era ceva comun. Nici ei nu stiau. Invidia pe care nu si-o purtau, sau faptul ca-si permiteau sa-si spuna lucrurile in fata. E un risc pe care Pic, Poc si Pac si l-au acceptat.
Pe langa cei 3 mandri mititei – breasla il mai are si pe Puc.Riscul isi pune amprenta si aici, si eroare de model de data asta evident a dat gres. Puc al nostru la fel ca Poc si Pac il stiau mai demult pe Pic. De ce nu si invers, ei o stiu mai bine.
Fiecare e special in felul lui, unul face boacane, unul cheltuie fara masura, altul critica fara conventii, unul se incapataneaza fara concesii. Poc e tacanit si Pic e invidios ca nu poate fi la fel de tacanit. Pac e cel mai mare petrecaret vazut vreodata - si cu cea mai activa viata erotica pe munte. Puc e realistul breslei. Da doza de intelepciune atunci cand de la prea mult “fal – fal” oamenii nostru isi iau zborul.
Povestea din seara asta nu are un sfarsit trist. Au trecut ani de la anul desertificarii, iar apanajul ne duce in anul biodiversitatii. Poate ca Pic, Pac, Puc si Poc azi nu ar mai fi facut partea din bresla mandrilor mititei. Si breasla ar fi murit odata cu ei.
Dar uite draga cititorule ca nu e asa. Certurile au fost, si au fost cate una pentru fiecare. Iar certurile nu sunt destule daca nu sunt puternice…iar impacarile nu sunt perfecte daca nu te determina sa-ti calci orgoliul. Va spun ca orgoliul a fost calcat…si breasla isi duce si acum in zielele noastre numele cu stoicism. Adepti mai sunt – multi – nu le dam nume…pentru ca asa cum v-ati dat seama numele conteaza cel mai putin in povestea noastra.
Breasla ar fi fost demult destramata daca “P-ul” din numele celor 4 nu ar fi stat de atatea ori drept in calea vantului. Acum zice-ti voi, ati vazut vreodata vreun “P” culcat? Probabil nici nu s-a dorit vreodata nasterea unei astfel de bresle…si cu toate astea ea a luat fiinta…odata demult – ca niciodata.
Stiati ca lemnul de aloe infloreste odata la o suta de ani? Inca n-am trait destul ca sa vad asta.
Stiati ca floarea Prieteniei apare cu un “P” plantat cu grija si udat pe timp de seceta ?
Brancusi spunea ca ” Trebuie sa incerci necontenit sa urci cat mai sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe“…unde s-ar putea mai sus decat acolo la 8848m pe acoperisul lumii….?
Fotografia din aceasta postare a fost preluata de pe www.mtholyoke.edu.
Cel mai inalt varf din imagine – Varful Everest
In opozitie cu o alta deviza franceza “Intra cine vrea, ramane cine poate!”
Astfel de zicale s-au incetatenit in limbajul nostru de zi cu zi, si vrem nu vrem le aplicam in viata noastra.
Uitati deunazi cazul gripei porcine…suntem “obligati” sa ne facem vaccin. Impropriu spus obligati, prin constitutie inca suntem liberi – multi luati de val intra in aceasta atmosfera colosala a vaccinarii, i-as zice eu spirit de turma, sau gandirea colectiva din prisma modelatorului de minti. Vaccinul mai da si gres, ca deh se mai intampla…mai ramane omu cu mana intepenita….ba il ia gripa, ba mai moare - nimicuri de astea.
Altii folosesc zicala pe bancile facultatii. In ASE intra cine poate, iese cine vrea, in POLITEHNICA intra cine vrea, iese cine poate.
Eu mi-as asuma riscul de a mai modifica ceva in expresia data de muschetarii francezi: Intra cine vrea…sta cine poate…ramane cine merita...Te intrebi probabil la ce ma refer, cu siguranta. Ghinion, nu-ti voi spune decat ca anumite situatii din viata te impiedica…te impiedica si-atat, sunt anumite momente in care nici biata constitutie cu ale sale articole despre drepturile la viata, integritate fizica si psihica, libertate individuala, viata intima, familiala si privata nu mai sunt de partea ta. Si atunci te intrebi in mintea ta de om destept - asa te-ai crezut candva, de ce sunt altii mai presus ca tine? Pai pentru inceput…ei au fost inteligenti – adica au invatat din greselile si succesele tale DESTEPTULE! Apoi ei s-au gandit la maine, cand tu te gandeai doar la azi, ei puneau intrebari cand tu cautai doar raspunsuri - in conditiile in care nu este raspunsul cel care lumineaza, ci intrebare.
Pe final mai zic doar atat: FARA CRIZA NU EXISTA DUEL, IAR FARA DUEL VIATA ESTE O RUTINA. Sa intram in sistemele din care putem iesi…sa fim capabili sa iesim din sistemele in care altii nu poti intra…pana la urma “Cucereste cel care rezista mai mult!”
si intoarce privirea….el sta si se gandeste. Parca ar fi nevoie de ganduri? Gasise in acea privire mai mult decat intr-o mie de cuvinte…gasise increderea pe care o cauta si primejdia de care ii era teama. Va cadea in plasa intinsa chiar de el.
Totul incepuse intr-o zi de primavara timpurie in masina care ii ducea acasa. Isi petrecusera vacanta impreuna cu alti prieteni undeva la munte. Undeva. Fusese o saptamana frumoasa, chiar de neuitat. Fusesera momente in care au invatat cum e sa traiesti si cum e sa fii la un pas de ultima greseala.
Vremea era vesnica pretentioasa – ploua in fiecare zi, dar asta nu impiedeca pe nimeni sa-si duca la bun sfarsit planul. Se plimbau impreuna, mancau impreuna, gateau impreuna, se culcau dimineta si se trezeau dimineata. Nu…nu ei doi…ei doi abia daca se cunosteau…toata gasca de prieteni. Erau in lumea lor, in acel cerc perfect si invincibil – credeau ei – cel putin la momentul respectiv era invincibil si era doar al lor.
Dar duminica ce avea sa vina le prevedea ceva bun – ceva frumos. Un zambet – o privire – o intrebare si un raspuns. Ea intreaba…el ii zambeste…ea se gandeste….(de parca ar mai fi nevoie de ganduri?)…gasise in acel zambet increderea pe care o cauta si primejdia de care ii era teama. Va cadea in plasa intinsa chiar de ea.
Cine s-ar fi gandit ca doi pescari doresc acelasi peste prins in doua plase diferite?
Nu…nimic nu e intamplator. Fiecare respingea realitatea celuilalt si o inlocuia cu a lui. Si timpul trecea, dar lor numai de timp nu le pasa. Fiecare in lumea sa facea parte din lumea celuilalt.
Fericit sau nefericit, omul are nevoie de alt om, caci nu traieste decat pe jumatate daca traieste doar pentru el.
Si a trecut o zi, s-a adunat o saptamana, a trecut o luna ca apoi sa se stranga toate cele doisprezece luni laolalta. Un an…doi, trei…mai mult sau mai putin.
Azi ea e relaxata si vesela, a schimbat-o acel zambet timpuriu si premeditat. El o priveste…ea ii raspunde inapoi cu ochii mari la fel ca atunci…dar nu zambetul e cel care ii mai face complici si arbitri la un singur meci. Mingea a trecut de mult pe sub fileu si a incheiat jocul. Un meci pierdut de amandoi la egalitate de puncte. Un meci scurt care a durat exact cat a trebuit.
Maine zambetul trist de pe fata lor, le va pune aceeasi intrabare? Cand s-a gresit? Nu o fi fost plasa intinsa cum trebuia? Dar nu raspunsul este cel care ii va lumina pe amandoi, cel putin nu acum.
Maine…tot intr-o duminica timpurie de primavara el si ea….doi straini plimbandu-se de mana se intreaba unde se vor duce cand vor veni. Plasa nu mai e intinsa, apa curge in sens invers, iar pestele cel mic de alta data trage la undita. E prea mare pentru a mai intra in plasa….
O seara de bal mascat – aceeasi oameni alte priviri, alti ochi, alte haine. Sa fie ambalajul cel care conteaza? Si mai bune, si mai rele…..
Uneori nu avem nevoie de costume pentru a intruchipa o alta persoana, ne iese bine oricum.
Si daca credeai ca a ajuns si momentul in care sa nu te mai surprinda nimic, afla ca nu e asa. Imaginati-va un act dintr-o piesa de teatru…un pacient si o asistenta.
Pacientul: Vreau si eu un bilet de trimitere catre dermatologie
Asistenta: Nu avem
Pacientul: Nu aveti bilete de trimetere?…Adica o foaie mica pe care sa scrie TRIMITERE?
Asistenta: Nu, le-am terminat saptamana trecuta. Dar o sa primim saptamana viitoare, ca am facut comanda azi.
Pacientul: Si de ce nu ati facut comanda cu o saptamana inainte sa le terminati?
Asistenta: Nu ne-am gandit la asta!
…….
Imi place Romania, in conditiile in care am ceva experienta de capitale europene, si cu toate astea….oare Romaniei ii place de noi. Sunt rea…intradevar vor fi 20.000 de disponibilizari, din sanatate, din invatamant, din sectorul public. Daca e sa fie disponibilizata asistenta cu care am vorbit eu azi, apoi sa fie ca nu-mi pasa, daca e sa fie disponibilizat proful care a luat mita de la studeneti un frigider (si s-a mirat ca e gol) – sa fie, ca nici de ala nu-mi pasa, daca e sa fie dispobilizata tanti care m-a trimis la 10 ghisee pana sa-mi dea o adeverinta cu “scutit de impozite” – sa fie, ca oricum ocupa locul degeaba.
Mai degraba ne-am masca cu totii, si am privi viata cu alti ochi.
CEa mai frumoasa dimineata e cea in care se intampla ceva care te face sa ti aduci aminte peste ani si ani!
Cea mai frumoasa dimineata e cea in care te trazesti zambind, si spui “Te iubesc”!
Dar azi cea mai frumoasa dimineata e dedicata celui care s-a nascut acum 160 de ani, ce i-a influentat pe toti cei care i-au urmat, si fara de care am fi fost altfel! Sufleor si copist, student la Viena si Berlin, ratacitor, izbit de boala prea devreme si cel mai mare poet national – MIHAI EMINESCU.
„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” – CARAGIALE
„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa covârşitoare inteligenţă, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi le avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.” MAIORESCU
„Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea.”-EMINESCU
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
(1886, 1 decembrie)
Al patrulea oras ca marime al Austriei este al doilea din punct de vedere turistic. Salzburg a inregistrat in anul 2007, 6,7 milioane de turisti – nu mult mai putin decat capitala tarii – Viena. Cifra este enorma si aduce mica bijuterie baroca din Alpi in topul celor mai vizitate orase europene ale momentului. Tot Salzburg este orasul care in 2007, in cadrul unui concurs al destinatiilor europene – concurs organizat de publicatia Conde Nast Traveller – s-a clasat pe locul 4, alaturi de… Paris.
Salzburg – sic, modern, cosmopolit
Informatiile despre acest oras din vestul Austriei sunt destul de multe si alambicate. Cert este ca Salzburg – cu o populatie de 150.000 de locuitori, resedinta a provinciei cu acelasi nume, este considerat drept unul dintre cele mai frumoase si interesante centre ale Europei. Cu o vechime impresionanta, prima asezare dateaza din neolitic si cu o o zestre istoric-culturala enorma, Salzburgul este orasul lui Mozard si intreg centrul istoric se afla din 1997 pe listele Patrimoniului Mondial UNESCO – acest centru al artei, schiului, festivalurilor si muzeelor isi seduce vizitatorii prin peisaje, atmosfera si simplitate.
Salzburg iti poate oferi multe oportunitati ca sa te plimbi, dar pe care cu siguranta le vom furtifica acolo. Till then wii go to…CHUR!!!!
Iata-ne ajunsi in inima Elvetiei, sau acolo unde isi are sediul Federatia Romana de Fotbal.
Elvetia ca si Zurich, se disting net de orasele vazute pana acum. E alta cultura, sunt alti oameni, mai multi bani care sa determine asta? Oare alt peisaj? Stim sau nu ca Zürich a fost ales succesiv de şase ori drept oraşul cu cel mai înalt standard al nivelului de viaţă pe plan mondial.
Zürich nu reprezintă doar „oraşul băncilor“, ci este totodată urbea cu cea mai policromatica şi activă viaţă de noapte a Elveţiei, beneficiind de suprema densitate a localurilor si cluburilor aferente.
Si daca ne-am saturat de uscat, ne putem plimba pe lacul Zurich.
Pana una alta despre Zurich se pot zice multe si marunte. Cele marunte le-am enumerat acum…le lasam pe cele multe sa se arate in fata voastra cand m-oi intoarce cu amintiri proaspetete elevetine.
Maine luam personalul de Elvetia si plecam spre Chur. Una dintre statiunile de vis ale Alpilor elvetieni….
Luam trenuletul din Praga si ne indreptam cu viteza spre Berlin – orasul care vrea sa-si uite trecutul. Daca a reusit sau nu va voi povesti cand ma intorc. Aici – in lumea in care cuvintele se scuipa, si literele se joaca cu mintea omului vom avea cu siguranta ceva probleme cu orientarea, si cu explicatiile…Se zice ca in Romania, batranii sunt pe strazi si tinerii in birouri. In Germania e invers. Sau cel putin in Berlin. Inadaptati la capitalism si iesiti in masa la pensie anticipata, batranii Romaniei sunt doar colegi de generatie cu cei berlinezi. In rest nu au nimic in comun.
In unul dintre cele mai verzi orase din Europa normal ca nu vom ezita sa vizitam:Poarta Brandenburg, celebrul palat baroc Schloss Charlottenburg – imi sta inima la el de vreo 4 anisori, sper sa nu ma cheleasca de bani, Haus der Kulturen der Welt – o cladire interesanta ce-mi aduce aminte de Valencia, Neue Synagoge.
Si normal ca in acest oras in care s-a scris istoria nu vom omite – Zidul Berlinului – sau ce a mai ramas din el. L-am lasat la final, pentru ca mi se pare ca are o poveste foarte captivanta. A fost construit intr-o singura noapre, 12-13 august, delimitand Berlinul de Est si Berlinul de Vest. 155km, cu o inaltime de min 3,6m, avand 302 turnuri de control si nu mai putin de 20 de buncare, aceasta uriasa constructie a facut peste 1000 de morti. Dar nemtii erau obisnuiti cu asa ceva.
Maine ne indreptam spre Zurich- un oras de poveste…
Barca pe valuri pluteste usor
Dar cine ingana un cantec de dor
Nu ,nu e vantul nici dunarea nu-i
E lopatarul si cantecul lui
Gindul il poarta alene un val
Ca pe o floare de nuferi spre mal
Spre fata care il asteapta oftand
Iar orele trec pe rand
Iar can pe caer prina stea va sclipi
Si cand luceaf va atipi
Fata tacuta sub scalcii va sta
Si baiatul o va imbratisa
Povestea lor e acum un dans
E melodia unui vals
Cel duce dunarea cantand
Pe unda ei cea de argint
Noi il cantam cuprinsi de dor
Anii il duc pe-aripa lor
Si-o alta fata va chema un
alt mandras sub alta stea
barca pe valuri pluteste usor
dar cine ingana un cantec de dor
gandul il poarta alene un val
ca pe o floare de nuferi spre mal
spre fata care asteapta oftand
Iar orele trec ….
Barca pe valuri pluteste usoooooor.
When I was just a little girl
I asked my mother what will I be
Will I be pretty will I be rich
Here’s what she said to me
Que Sera Sera
Whatever will be will be
The future’s not ours to see
Que Sera Sera
What will be will be
When I grew up and fell in love
I asked my sweetheart what lies ahead
Will we have rainbows day after day
Here’s what my sweetheart said
Que Sera Sera
Whatever will be will be
The future’s not ours to see
Que Sera Sera
What will be will be
Now I have children of my own
They ask their mother what will I be
Will I be handsome will I be rich
I tell them tenderly
Que Sera Sera
Whatever will be will be
The future’s not ours to see
Que Sera Sera
What will be will be
Que Sera Sera
Bucuresti – Budapesta – Praga – Berlin – Zurich – Chur – Salzburg – Viena – Bucuresti
A prins contur mini – excursia de vreo 9 zile. Orase celebre, peisaje montane de vis, ore cu nemiluita petrecute vizitand si calatorind. Fotografii, mancaruri traditionale, limbi straine si de ce nu o vacanta bine – meritata. E vacanta ce mi-o propun de pe 6 februarie prin Europa.
Se va termina ultimul examen din sesiune pe la ora 12, si atunci doar 7 ore ne va desparti de trenul ce ne va duce in Budapesta.
Acolo, dupa un scurt popas de 3 ore vom pleca spre Praga – minunata capitala a Cehiei. De ce Praga? Nu pentru ca este cel mai cunoscut oras turistic al Europei centrale. Praga sau orasul celor 100 de clopotnite, sau mama oraselor sau poate orasul de aur - depinde de preferinta fiecaruia. Praga este pe locul al şaselea în topul celor mai vizitate oraşe europene după Londra, Paris, Roma, Madrid şi Berlin. Orasul asta te poate uimi, fascina, lasa cu gura cascata, te poate face sa visezi. Nu-mi doresc de obicei sa vad turnul de televiziune din vreun oras…dar aici, sincer as cam vrea sa vad turnul cu bebelusii de-a busilea.
Dupa ce vizitam Praga – plecam spre Berlin. Dar despre Berlin vorbim maine.
Daniel Bedingfield – If you are not the one then why does my hand fit ours thid way?
If you’re not the one then why does my soul feel glad today?
If you’re not the one then why does my hand fit yours this way?
If you are not mine then why does your heart return my call?
If you are not mine would I have the strength to stand at all?
I never know what the future brings
But I know you’re here with me now
We’ll make it through
And I hope you are the one I share my life with
I don’t wanna run away but I can’t take it, I don’t understand
If I’m not made for you then why does my heart tell me that I am?
Is there any way that I can stay in your arms?
If I don’t need you then why am I crying on my bed?
If I don’t need you then why does your name resound in my head?
If you’re not for me then why does this distance maim my life?
If you’re not for me then why do I dream of you as my wife?
I don’t know why you’re so far away
But I know that this **much** is true
We’ll make it through
And I hope you are the one I share my life with
And I wish that you could be the one I die with
And I’m praying you’re the one I build my home with
I hope I love you all my life
I don’t wanna run away but I can’t take it, I don’t understand
If I’m not made for you then why does my heart tell me that I am
Is there any way that I can stay in your arms?
‘Cause I miss you, body and soul so strong that it takes my breath away
And I breathe you into my heart and pray for the strength to stand today
‘Cause I love you, whether it’s wrong or right
And though I can’t be with you tonight
You know my heart is by your side
I don’t wanna run away but I can’t take it, I don’t understand
If I’m not made for you then why does my heart tell me that I am
Is there any way that I can stay in your arms?
Anunturi bizare si masini urland
Pavaje si stalpi de beton
Femei usoare, aerul vibrand
Reclame in lumini de neon
Ziarul de seara si caldul perfid
Cersetorii lipsiti de noroc
Preturi ce zboara, un carnet de partid
Cantareti din loc in loc.
Excursii in Rai, dolarul in flux
Electrice soapte de amor
Un concert de nai, limuzine de lux
Urmariri si institutia lor.
Inserare in gri c-un poet conformist
Ce-si pierde cumpatul sau
Cadenta khaki, cetatean optimist
Si nevoia mea de zambetul tau.
Refren:
Si daca-n toate astea nu m-oi regasi
Si daca nu e asta drumul meu de-a fi
La voi ma voi intoarce sigur intr-o zi
O, voi, campuri aurii,
O, voi, campuri aurii…
II:
Furnicar meschin, copii rataciti
Statuile ca un desheu
Oras, mare chin cu pasii grabiti
Si lacrimi pe zambetul meu.
Baletul mecanic si-un pictor nebun
Biserici ce-asteapta caitzi
Rasul organic, un balon de sapun
Si-o voce soptind ‘Fiti cuminti!’.
Vivo per lei – Andrea Bocelli & Laura Pausini ………………………………………………………….. Vivo per ella – Andrea Bocelli & Marta Sanchez
VIVO PER LEI
V. Zelli / M. Mengali / G. Panceri
Vivo per lei da quando sai
la prima volta l’ho incontrata,
non mi ricordo come ma
mi è entrata dentro e c’è restata.
Vivo per lei perchè mi fa
vibrare forte l’anima,
vivo per lei e non è un peso.
Vivo per lei anch’io lo sai
e tu non esserne geloso,
lei è di tutti quelli che
hanno un bisogno sempre acceso,
come uno stereo in camera,
di chi è da solo e adesso sa,
che è anche per lui, per questo
io vivo per lei.
È una musa che ci invita
a sfiorarla con le dita,
attraverso un pianoforte
la morte è lontana,
io vivo per lei.
Vivo per lei che spesso sa
essere dolce e sensuale
a volte picchia in testa ma
è un puguo che non fa mai male.
Vivo per lei lo so mi fa
girare di città in città,
soffrire un po’ma almeno io vivo.
È un dolore quando parte.
Vivo per lei dentro gli hotels.
Con piacere estremo cresce.
Vivo per lei nel vortice.
Attraverso la mia voce
si espande e amore produce.
Vivo per lei nient’altro ho
e quanti altri incontrerò
che come me hanno scritto in viso:
io vivo per lei.
Io vivo per lei
sopra un palco o contro ad un muro…
Vivo per lei al limite.
…anche in un domani duro.
Vivo per lei al margine.
Ogni giorno
una conquista,
la protagonista
sarà sempre lei.
Vivo per lei perchè oramai
io non ho altra via d’uscita,
perchè la musica lo sai
davvero non l’ho mai tradita.
Vivo per lei perchè mi da
pause e note in libertà.
Ci fosse un’altra vita la vivo,
la vivo per lei.
Vivo per lei la musica.
Io vivo per lei.
Vivo per lei è unica.
Io vivo per lei.
Io vivo per lei.
Io vivo per lei.
VIVO POR ELLA
V. Zelli / M. Mengali / G. Panceri
Lyrics: Luis-Gomez Escolar
Vivo por ella sin saber
si la encontré o me ha encontrado
Ya no recuerdo come fue
pero al final me ha conquistado
Vivo por ella que me da
toda mi fuerza de verdad
Vivo por ella y no me pasa
Vivo por ella yo también
no te me pongas tan celoso
Ella entre todas es la más
dulce y caliente como un beso
Ella a mi lado siempre está
para apagar mi soledad
Mas que por mi por ella
yo vivo también
Es la musa que te invita
a tocarla suavecita
En mi piano a veces triste
la muerte no existe
si ella está aquí
Vivo por ella que me da
todo el afecto que le sale
a veces pega de verdad
Pero es un puño que no duele
Vivo por ella que me da
fuerza, valor y realidad
para sentirme un poco vivo…
Cómo duele cuando falta
Vivo por ella en un hotel
Cómo brilla fuerte y alta
Vivo por ella en propia piel
Si ella canta en mi garganta
mis penas mas negras espanta
Vivo por ella y nadie más
puede vivir dentro de mi
Ella me da la vida, la vida…
sí está junto a mí
Sí está junto a mí
Desde un palco o contra un muro
Vivo per ella al limite
En el trance mas oscuro
Vivo por ella integra
Cada día uná conqulata
la protagonista
es ella también
Vivo por ella porque va
dándome siempre la salida
porque la musica es asi
fiel y sincera de por vida
Vivo por ella que me da
noches de amor y libertad
Sí hubiese otra vida, la vivo..
por ella también
Ella se llama musica
Yo vivo también
Vivo por ella créeme
Por ella también
Yo vivo per lei
Yo vivo, per lei
Did you really think that
I would really take you back
Let you back in my heart one more time
Ohh. No. No.
Did you think that I’d still care
That there’d be more feeling there
Did you think you could walk back in my life.
So you found you miss the love you threw away.
Baby but you found it out too late. Too Late.
And so now you know the way it feels to cry
The way that I cried when you broke my world in two.
Baby I learned the way to break a heart
I learned from the best.
I learned from you.
Oh baby now.
I learned from you
I remember cold nights
Tears I though would never dry
How you shattered my world
With your goodbye.Your goodbye baby
Would’ve sold my soul then.
Just to have you back again
Now you’re the last thing on my mind.
Now you say your sorry and
You’ve changed your ways
Sorry but you changed you ways too late.
So when all you’ve got are sleepless nights
When those tears are clouding up your eyes
Just remember it was you who said goodbye
Who said goodbye.
Va mai amintiti melodiile de alta data???
Nu e 31 decembrie inca, dar in conditiile in care e ultima postare pe blog de pe anul acesta, o sa o consideram retrospectiva. E bine ca in ultima zi din an sa ai cateva momente de reculegere cu tine…sa-ti soptesti ce ai facut in anul cu pricina…si sa TIPI tare ce ai de gand sa faci in urmatorul.
Daca stau bine si ma gandesc, anul 2009 a fost anul pe care l-am inceput intr-un mod destul de naspa….a fost un an care l-am inceput racita, si pe care il termin tot racita.
A fost anul in care m-am plimbat – mai mult decat cu un an in urma, dar cu siguranta mult mai putin decat anul ce va veni. A fost anul in care am devenit matusica – wow ce sentiment cu ala mic in brate, anul in care am bifat eternitatea alaturi de alti 3 muntomani duri – in septembrie.
Pe plan profesional – orice mi-am pus in cap mi-a reusit. N-am sa ma laud…o sa zic doar ca inca nu e nimic care sa zic ca maine nu-l voi putea face.
Anul asta mi-am dus parintii in concediu la mare…si ca musca in lapte, normal ca am fost si eu cu ei.
Anul asta am facut o reclama la Vel Pitar, m-am slefuit in scrierea de articole, m-am mai vindecat putin de frica de inaltime, am stat treaza 70 de ore consecutiv ca sa fac o surpriza cuiva, am invatat sa fiu nu mai rabdatoare ci mai intelegatoare, am invatat ca frumusetea nu e la suprafta ci se ascunde in sclipirea ochilor si in suflet. Anul asta am invatat mai mult ca oricand ca daca iti doresti cu adevarat un lucru el se va intampla, si ca nimic nu e efemer.Anul asta am invatat sa fiu impulsiv…putin nu mult, cat trebuie, si cu toate astea nu m-am vindecat intru totul de “teama de sinceritate…”
Anul asta m-am indragostit atunci cand ma asteptam mai putin, si de persoana de care ma asteptam mai putin…dar ce sa-i faci viata iti mai joaca si feste.
Anul asta am invatat sa cunosc mai bine oamenii, am invatat cum “sa deschizi o usa, si cum o sa inchizi, si poate cel mai important cum sa te asezi pe scaun”.
Tot anul asta mi-am dat seama ca banii reprezinta nimicul, ca detaliile sunt si ele importante dar ca totusi iubirea vede simplist, in linii mari, inlaturand detaliile. Anul asta mi-am dat seama ca ma plictisesc prea repede, si ca nu-mi place sa ma ingrop in rutina.
Anul asta am invatat multe, de la mine si de la cei cu care mi-am petrecut timpul…de la persoane, amici, cunostinte, prieteni, familie.
La anul….eh….cine stie ce-o sa fie la anu…2010 suna intr-un mare fel, placut auzului.
La anu ar fi bine sa punem in practica tot ceea ce am invatat in 2009…si sa ne punem asa cateva teluri pe care sa le indeplinim. Recunosc ca din cele 5 dorinte de anul trecut, doar 4 am bifat, si sunt mandra ca a 5-a mi-a fost imposibil sa o duc la bun sfarsit. Chiar fericita.
Un an nou bun dragi colegi de blog…prieteni care ma cititi si care nu scrieti nici un comentariu…comentatori…muntomani…la anu sa invatam sa fim oameni de valoare si nu oameni de succes, si sa nu uitam :”Cucereste cel care rezista mai mult!”…faptul ca noi nu avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume nu inseamna ca ele nu exista!
Fiecare are anotimpul lui preferat, unii adoram iarna – ne place frigul, altii ar sta toata ziua la plaja. Indiferent de temperament, sau temperatura….anotimpul preferat e cel in care te simti cel mai bine.
Iarna…are placerea de ati crea stari diferite trecand de la o clipa la alta. Iarna renunti la multe, pentru a te bucura din plin de acele “ceva-uri” pe care le ai doar acum. Anotimpul cel mai friguros din an se lauda cu sporturi de sezon, cu fulgi de nea, cu tamponari de masini, cu polei pe sosele, si declaratii redundante la TV.
Iarna sunt traditionalist pentru ca port caciula, vara sunt paradoxal fiindca umblu cu capul gol, primavara sunt socialist din cauza naturii, toamna sunt burghez din cauza umbrelei…iar acum sa lasam sa fie iarna cat mai poate fi.
Afara e viscol…vantul bate in toate directiile si e al naibii de frig. Ba mai mult ninge, pe jos e si gheata si zapada…si tot traficul e blocat, ca nimeni nu se astepta sa vina ninsoarea.
Eu bolesc, in camera, dar sincer mi-as dori sa-mi pun o cagula in cap, sa-mi iau geaca din cui, bocancii de sub pat, o pereche de manusi, si sa ma duc sa alerg prin zapada….sa ma joc cu fulgii de nea.
E o joaca care inca mi-o mai permit!
Incepe la 12.00 noaptea – ca sa nu pierdem nici un minutel din aceasta zi perfecta.
Cum incepe? Cu zvarcoleli in pat, frisoane, tuse, dureri de cap, dureri de picioare, maini…si orice te mai poate durea…si in sfarsit somn pe a ora 03. Ziua perfecta de marti are si ceas desteptator care este amanat, pt ca ti-e prea rau ca sa te ridici din pat….dar te gandesti sa-ti misti intr-o anumita directie piciorul si dai oglinda jos. Ziua perfecta de marti incepe asadar si cu o oglinda sparta. Buimaca te ridici in fund, si vezi viscolul de afara. Tragi 2 repreze de tuse, te dai jos din pat, calci intr-un ciob….te ia cu dureri (in talpta inca nu te durea), te duci deschizi geamul, ca sa-l inchizi in urmatoarele 2 secunde. In ziua perfecta de marti iti dai seama ca n-ai prieteni pe care sa-i trimiti dupa pastile si fructe, nici pe mama care sa-ti faca ceai fierbinte. Deci te imbraci cu ce poti tu mai bine – ca doar esti muntoman dur, scoti artileria la bataie, si pleci spre farmacie si spre piata ca sa-ti cumperi doftorii.
Dar ziua perfecta de marti nu se termina aici…iti face cu ochiu colegu de pe strada…pt ca nu i-ai raspuns salutului strengaresc te trezesti cu un bulgare-doi-trei – alergi dupa tranvai, stai inghesuit, iti tuseste o baba in fata, nu gasesti banane in ditamai supermarketul…casierita n-are rest si se tipa la tine…si tu vii acasa sa-ti termini ziua perfecta de marti!
In speranta ca nu voi sparge farfurii, si ca nu ma voi certa cu nimeni azi voi trai fiecare clipa din aceasta zi perfecta! Pana la urma ce poate fi atat de rau???
Se pare ca s-a mai terminat un an, un an competitional. Anul inca mai are ceva zile, si ceva evenimente de epuizat. Festivitatea de premiere de anul acesta a fost la Slanic Moldova, o mica localitatea balneara de pe langa Muntii Nemira, la inaltimea de 530m, pe valea raului Slanic.
Incadrand weekendul acesta in randul celor mai friguroase weekenduri de anul acesta, atat in hotel, cat si afara, ne-am bucurat cu totii de aceasta festivitate. Campionii anului 2009 au fost : Floare de Colt, Carpatia si ATGR (adica noi). Cu siguranta campionii anului 2010 vor fi altii, cluburi tinere si cu mare avant ce vor sa fie in primele pozitii. Poate ca multi m-ar blama…sau m-ar contrazice. Asa…si totusi vom trai si vom vedea.
Ce ne-a lasat aceasta festivitate: imaginea unui hotel friguros pe un varf de deal (ma repet…asa e….dar sunt marcata putin de asta), sali de sport, campionate de innot si de tenis, drumetii, fulgi de nea, cantari pana tarziu in noapte, dansuri indraznete, melodii frumoase, imagini diferite de colegi de club, lifturi care nu mai mergeau (dar asa se salva energia pamantului), fetite cochete si barbati eleganti, sampanii personalizate: “Daca nu noi, atunci cine?”, si o stralucire in privire ca am mai facut ceva.
La anu…hai sa vorbim la anu despre ce o sa facem la anu si anul asta sa fim fericiti de ceea ce suntem…voi mai incarca si alte fotografii imediat ce voi face rost de ele!
Ninge cu vorbe secate
Cand iarna e grea
Si viscolul bate
Ninge cu vorbe secate
Si iarna e solitara
Cand ninge cu stele
De gheata pe-afara
Si iarna e solitara
Tu esti muntele alb
Pe care urcam
Si-naltimile tale ne cad la picioare
Tu esti muntele alb
Tu esti visul meu alb
In care ma-mbrac
In miresme de crin si de liliac
Tu esti visul meu alb
Ninge cu vorbele tale
E iarna fierbinte
Ca o rugaminte
Ninge cu vorbele tale
Si te-as iubi in ianuarie
Ca pe-o floare de crin
Ca pe-o stea cazatoare
Si te-as iubi in ianuarie
Si imi pastrez juramantul
Sa fiu biata frunza
Ce-o leagana vantul
Si imi pastrez juramantul
Iar tu ramai ca o sete
Pe care s-o sting
Cand amurgul incepe
Iar tu ramai ca o sete
Another summer day
Has come and gone away
In Paris and Rome
But I wanna go home
Mmmmmmmm
May be surrounded by
A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh, I miss you, you know
And I’ve been keeping all the letters that I wrote to you
Each one a line or two
“I’m fine baby, how are you?”
Well I would send them but I know that it’s just not enough
My words were cold and flat
And you deserve more than that
Another aeroplane
Another sunny place
I’m lucky, I know
But I wanna go home
Mmmm, I’ve got to go home
Let me go home
I’m just too far from where you are
I wanna come home
And I feel just like I’m living someone else’s life
It’s like I just stepped outside
When everything was going right
And I know just why you could not
Come along with me
‘Cause this was not your dream
But you always believed in me
Another winter day has come
And gone away
In even Paris and Rome
And I wanna go home
Let me go home
And I’m surrounded by
A million people I
Still feel all alone
Oh, let me go home
Oh, I miss you, you know
Let me go home
I’ve had my run
Baby, I’m done
I gotta go home
Let me go home
It will all be all right
I’ll be home tonight
I’m coming back home
Cu cana de ceai in mana dreapta si cu cana de cafea (a sort of) in mana stanga incep aceasta zi minunata!!!!
Apocalipticul sublim se strecoara la fereastra sub forma picaturilor de ploaie. Unde sunt fulgii de alta data? Unde e painea prajita cu miros de scortisoara….
In locul lor, o atmosfera dezolanta .
Ianuarie: Olanesti / Bal Caminesti
Februarie: Valea lui Stan / Tur Spania – Madrid, Valencia, Barcelona, Alicante
Martie: Garbova / Malaiesti / Circuit S-V Tarii, Balile Herculane
Aprilie: Piatra Mare / Apuseni sau un fel de a zice – Felix
Mai: Vama Veche / Garbova / Padina
Iunie: Masivul Latoritei / Grecia / Slanic Moldova
Iulie: Fagaras / Delta Dunarii Murgiol & Sfantu Gheorghe / Sighisioara / Bucegi
August : Valcan / Brana Mare a Morarului / Magura
Septembrie: Fagaras / Eforie / Piatra Craiului
Octombrie: Piatra Craiului / Garboavele / Piatra Mare
Noiebrie: Iezer – Papusa / Malaiesti
Decembrie: Tura scurta Diham / Festivitatea de premiere / Craciun & Revelion in Bacau
Anul asta am ratat Cheile Nerei, Turul Rodnei & a muntilor din nordul Orientalilor, Cheile Galbenei, Macinul iarna, Creasta Retezatului. Anul asta nu am primit viza pt Rusia…deci s-au dus noptile noastre albe de acolo. Dar conteaza ce nu am apucat sa fac??? Nu, pt ca urmeaza un nou an. Evident conteaza ce am reusit sa fac, oamenii pe care i-am cunoscut, cartile pe care le-am deschis, sufletele pe care le-am citit, ochii care au licarit si zambetele pe care le-am creat!
Va ramane in sufletul meu iesirea care a fost cea mai spectaculoasa, cea care a fost cea mai grea, cea care a fost cea mai prietenoasa, cea care a adus cele mai multe succese si cea care a adus cele mai mari dezamagiri, cea in care m-am reindragostit de munte si de oameni….Toate, una, doua trei…?
Agreez politica dintr-un colt de fotoliu. Nu-mi plac actualii lideri politici, dar incerc sa ma pliez pe ceea ce mi se ofera, ca sa mi aleg ceea ce mi place.
Duminca bine ar fi sa nu gandim pe principiul ca oricum nu putem schimba nimic, si sa mergem la vot! Fie ca ne facem votul nul, fi ca alegem pe unul dintre cei 2 candidati, ne exercitam un drept.
Voi, dragii mei prieteni, cine credeti ca va iesi presedinte?
Asta este, asa sunt femeile, nu mai negati!
Tocmai am gasit un nou atribut pentru un prieten: vindicativ!
Un barbat se plimba pe o plaja din California cand se impiedica de o lampa. O ridica si o scutura de praf cand spare un duh.
Duhul spuse:
- Bine, bine, m-ai eliberat din lampa. E a patra oara luna asta si m-am saturat, asa ca poti sa uiti de trei dorinte. O sa-ti indeplinesc numai una.
Barbatul zise:
- Totdeauna am vrut sa merg in Hawaii, dar am rau de mare si imi e frica de avion. Imi construiesti un pod pana acolo, ca sa pot merge cu masina?
Duhul incepe sa rada:
- Asta e imposibil. Gandeste-te la logistica necesara! Cum pui piloni pe fundul Pacificului? Gandeste-te cat ciment, cat otel! In nici un caz. Pune-ti alta dorinta!
Omul se gandeste un timp sa gaseasca o dorinta buna:
- Stii, am fost insurat de patru ori. Sotiile mele toate au spus ca sunt un nesimtit si un insensibil. As vrea sa inteleg femeile… sa stiu ce simt ele cand nu vor sa-mi vorbeasca, sa stiu ce vor cu adevarat cand nu vor sa spuna, sa stiu ce le-ar putea face fericite…
- Vrei podul ala cu doua benzi sau cu patru?
Mi se pare mie sau ninge afara? Hmm…Ninge doar aici, si poate in inimile noastre care asteapta acel anotimp de care ne este dor!
De cand nu a mai fost o iarna ca-n povesti in Bucuresti? Poate multi va intrebati daca a fost vreodata o iarna ca-n povesti in acest oras. A fost, va zic eu din experienta, conteaza persoana cu care imparti vremea…cu care imparti timpul si esenta lucrurilor.
Azi am uitat sa scot cainele afara la plimbare…hmm…stai, am uitat nu am caine. Azi am uitat sa-mi fumez pachetul de tigari…am uitat nici nu fumez. Azi am uitat si sa ma uit la televizor…dar de fapt eu nu ma uit la televizor. Azi am uitat ca ieri a fost ieri…si cred ca am uitat sa mai pierd timpul. Azi m-a trasnit o masina pe strada si mi-am dat seama ca am halaluit pe carari anul asta vreo 35 de weekenduri: munte, mare, delta, orase straineze, tari straineze….si am citit abia 10 carti, am amanat 2 prieteni pentru ca nu aveam timp sa vorbsc cu ei, am uitat de mine si minele a uitat de eu tot de 2 ori.
Daca tot a venit iarna, pai ce-ar fi sa ne gandim la lucrurile alea faine de ne fac sa radem: bulgari de zapada, omuleti cu fular rosu…cadouri, suflete impodobite cu globulete.
Imi aduc si acum aminte momentele cand eram acasa de Craciun, si aveam un glob preferat. Ma asezam pe fotoliul din fata bradului, si-l invarteam…si mi placea sa ma oglindesc in el. Pierdeam ceasuri intregi admirand acel glob, era momentul meu de liniste sufleteasca…sau momentul de creatie al unui copil de 10 ani. Sincer mi-e dor de globul meu, mi-e dor sa colind, mi-e dor de acea forfota dinainte de sarbatori…mi-e dor sa cad pe zapada, si cred ca mi-e dor de un bulgare primit in fata.
Va provoc la aduceri aminte, va provoc sa va fie dor de cel mai sublim moment pe care vi-l aduceti aminte de pe vremea cand erati de-o schiopa si-l astepati pe Mosu.
Plang, si nici macar nu am puterea sa plang in exterior, dar cica tre sa merg mai departe!
Nu am chef nici de maxime si cugetari, n-am chef nici de discutii si cu atat mai mult n-am chef de sfaturi. Noroc pentru mine ca nu fumez..mai degraba fumam, cel putin ardeam tigara nu sufletul!
Ceea ce este flexibil si maleabil cucereste ceea ce este puternic, iar ceea ce este moale invinge ceea ce este dur. Trebuia sa mi vina si mie randul.
Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi necontrolat, si nu regreta nimic care te face sa zambesti!!
Nu e vorba de Papusa cea din Retezat…ei ii e rezervat o intreaga saptamana la vara… tura de weekendul acesta am rezervat-o Varfului Papusa din Masivul Iezer-Papusa. Un munte de vreo 2391m, un varf care te inlantuie din toate partile cu alte lanturi de munti: Piatra Craiului se arata mareata….fortareata Bucegiului ceva mai in spate, si fiorosul Fagaras sunt muntii care iti fac cu ochiul atunci cand esti sus pe Papusa. 
Si ca si cum nu ar fi deajuns viscolul te incoltea cu fiecare metru mers mai sus…si te determina sa scoti geaca…sa scoti caciula, sa pui manusile…sa-ti acoperi fata…si sa urci, sa urci cat mai sus!!! E un magnet care te atrage, si e un camp magnetic caruia trebuie sa-i faci fata, si caruia trebuie sa-i intorci spatele atunci cand stii ca nu mai poti…atunci cand stii ca muntele e mai siret decat tine.
Iesirea de weekendul acesta a fost in 6 mandri pioneri ai patriei…cazarea a fost intr-un loc in care doar imaginatia prea bogata te mai poate duce si a II-a uara…iar treseul fu ceva: Cuca-Papusa si retur. Planul de a merge pe toata coama Papusei a esuat datorita zapadei inghetate pe care am gasit-o sus pe creasta, si datorita echipamentului inexistent. Cu toate acestea iesirea a fost datatoare de zambete nastrusnice…de prietenii, de noi descoperiri de sine, de pasiuni, de iubiri:
Si ajungem noi tarziu la Cuca…ne hotaram ca preferam sa dormim singuri intr-o camaruta friguroasa decat sa impartim camera cu alti muntomani duri…si ne apucam de filmat la miraculoasa reclama ce o pregateam cu sarguinta. Filmarea o sa o vederi cat de curand. Am facut abstractie de posibilitatea ca un soricel sau vreun sobolan sa ne roada din bocanci…si pe la 1 dimineata ne-am impreunat bratele infrigurate (in camera erau pe undeva pe la vreo 5 grade), ne-am bagat unul in altul si am tras pe dreapta!
A doua zi, dis de dimineata (adica la 
asa cum ne sta noua bine, am facut ochi, si ne-am pregatit de traseu. Normal ca am lalait-o in cel mai iscusit grad…si normal ca am facut mai multe fotografii decat ar fi trebuit, mai multe opriri decat timpul ne-ar fi permis…dar a fost primul traseu pe care l-am facut ascultand muzica …a fost primul traseu in care dintr-un singur punct ma puteam intoarce la 360 de grade si sa vad munti prin care mai fusesem si care imi erau atat de dragi.
Pe Papusa am ajuns destul de repede. In vreo 4 ore. Nu e recomandat sa se faca traseul cand zapada a pus stapanire pe munte. Marcajul e foarte prost…si cand ti-e lumea mai buna, vezi ca dispare din fata ta..si reapare suuuus de tot. Dar daca marcajul nu ne-a ajutat vremea a tinut cu noi…nu prea mult (nu am reusit sa arat fetelor Moldoveanu), dar indeajuns incat sa ne bucuram de fiecare varfulet ce se arata in zare.
Iesirea asta a mai nascut inca un Muntoman Durr, iesirea asta a demonstrat ca ceea ce e al meu, iti poate fi folositor si tie, iesirea asta ne-a aratat ca urcusul nu e niciodata la fel de placut cu senzatia de a sta in bataia vantului cu haul in spate – cu toate ca si asta se pare ca-ti place la un moment dat.
Odata ajunsi la 300m de maretul varf, suntem pusi in situatia de a vota daca mai continuam traseul sau nu…si o luam haisa spre cei 2391m. Aici…nenica…GERRRR cu multi de RRR. Ne tragem in poza cu tricolorul (de acum propun sa luam un marker cu noi si sa semnam pe el inaltimile pe care le-am cucerit) zambim in vant, luam o gura de aer pentru prietenii de acasa…si ne dam la coborat.
Acum incep sa se rodeze genunchii, sa ne faca cu ochii peisajele…sa ne faca cu ochii monomul de la o scoala de munte ce venise pe acolo (care nu era de 500 de insi asa cum isi dorea cineva, era doar de 120 – dar era monom…si inima inca mai bate la auzul acestu termen – si va mai bate mult, maine ma intorc la voi).
Ne pozam pe iarba aurita…radem…mancam cozonacel, roadem morcovi…ne jucam, si suntem fericiti. La munte uiti de griji, la munte ai incredere in oameni, pe munte iubesti si cuceresti…inimi si varfuri. A meritat ca asta sa fie ultima iesire la munte de anul acesta…ultima dintr-un lung sitr de 24 de iesiri la munte. Voi face o retrospectiva a masivelor cucerite in saptamanile de pana la sfarsitul anului.
Acum revin cu picioarele in Bucuresti…iar maine e Sfantul Andrei. Cica daca in noaptea astea pui busuioc sub perna iti visezi ursitul. Ha….va spun maine ce am visat…sau… depinde …
P.S. Iar daca il cautati pe Mosu….ma puteti contacta…si o sa am grija de dorinte voastre . Unii deja m-au gasit.
I won’t let you down
I will not give you up
Gotta have some faith in the sound
It’s the one good thing that I’ve got
I won’t let you down
So please don’t give me up
cause I would really, really love to stick around
And I guess it was enough for me
To win the race? A prettier face!
Brand new clothes and a big fat place
On your rock and roll TV
But today the way I play the game is not the same
No way
Think I’m gonna get myself happy
I think there’s something you should know
I think it’s time I told you so
There’s something deep inside of me
There’s someone else I’ve got to be
Take back your picture in a frame
Take back your singing in the rain
I just hope you understand
Sometimes the clothes do not make the man
All we have to do now
Is take these lies and make them true somehow
All we have to see
Is that I don’t belong to you
And you don’t belong to me
Freedom!!!
Freedom!!!
Freedom!!!
You’ve gotta give for what you take
Freedom!!!
Freedom!!!
Freedom!!!
You’ve gotta give for what you take
We were living in a fantasy
We won the race
Got out of the place
I went back home got a brand new face
But today the way I play the game has got to change
Now I’m gonna get myself happy
I think there’s something you should know
I think it’s time I stopped the show
There’s something deep inside of me
There’s someone I forgot to be
Take back your picture in a frame
Don’t think that I’ll be back again
I just hope you understand
Sometimes the clothes do not make the man
All we have to do now
Is take these lies and make them true somehow
All we have to see
Is that I don’t belong to you
And you don’t belong to me
Freedom!!!
Freedom!!!
Freedom!!!
You’ve gotta give for what you take
Freedom!!!
Freedom!!!
Freedom!!!
You’ve gotta give for what you take
Well it looks like the road to heaven
But it feels like the road to hell
When I knew which side my bread was buttered
I took the knife as well
Posing for another picture
Everybody’s got to sell
But when you shake your ass
They notice fast
And some mistakes were built to last
And after all this time
I just hope you understand
Sometimes the clothes
Do not make the man
All we have to do now is take these lies
And make them true somehow
All we have to see is that i don’t belong to you
And you don’t belong to me
Freedom!!!
Freedom!!!
Freedom!!!
You’ve got to give for what you take
Freedom!!!
Freedom!!!
Freedom!!!
You’ve got to give for what you take
May not be what you want from me
Just the way it’s got to be
Poate multi va intrebati ce-o fi asta? Sincer am incercat sa ma desprind…sa nu mai simt…sa urc 2 pasi, ca sa pot cobora 3…dar mie una inca nu-mi iese….Oi fi eu de vina? Sau ceea ce ma tine inca legata?
Deci stari…da…stari fara nume!
Cum e partea aia cu exprimatul fara cuvinte cauzator de stari nu neaparat naspa cat inexplicabile.
Sunt un Eu care se imparte, fara rest, la sapte. Sunt divizibil la sapte zile si sapte nopti. Ar fi putu fi 8, dar Dumnezeu s-a oprit la 7 duminica…pentru asta pe el sa-l invinuiti. Si nu stiu daca sunt, bunaoara, luni sau joi, Trezirea sau Lenea, marti sau duminica, Stresul sau Culoarea. Ma impart in cei sapte oameni pe care ii vad de fiecare data cand ma uit in oglinda. Imi place de ei …iar ei chiar daca nu ma cunosc spun ma iubesc. Cine voi fi azi? Cine o sa-mi perturbe Calmul si o sa-l scoata la iveala pe Zbuciumat sau cine o sa stie ce butoane sa apese sa-l scoata la cina pe Romantic. Cred ca cea din urma e cea mai grea.
Ma intreb cum de nu-i vad niciodata pe toti sapte. Ar fi un haos…recunosc, putini si-ar dori asta. Acum il zaresc pe Creator, sta in fata monitorului si ma descrie pe mine deschis si sincer. Visatorul si Creatorul nu se mai inteleg demult si golul dintre ei e sapat pe zi ce trece si de Romantic. Romanticul creeaza cele mai multe probleme. M-am gandit sa-i descatusez pe toti, doar asa, sa vad ce se intampla, dar Pragmaticul si Perfectionistul… Ei stiu ca, desi ma impart, fara rest, la sapte, dupa egal e ceva cu virgula. Si virgula asta ma face fara sens de atatea ori…si da sens de atat de putine ori.
De unde imi iau lumina si peste ce o rasfrang in atatea nopti? Ce fac cu soarele din mine in atatea dimineti? Si ce dau lumii inapoi? Apartin unui Univers impartit arbitrar, iar uneori uit in ce zi sunt, de parca timpul s-a oprit din a ne masura destramarea.
Sapte ceruri sunt deasupra, dar si sapte dedesubt. In fiecare zi urc si cobor si acum m-am oprit doar sa stau pe scaun. Ce lucru simplu si totusi creator de stari…Stari fara nume…DA
Si parca plec din Bucurestiul asta si vreau sa dau peste zile de iarna dimineata. Mi-e dor de iarna…mi-e dor de frig…de gerul ala crunt ce-ti inroseste urechile, obrajii si nasul. Te face neputiincios…dar placut celui de langa tine.
Sunt senzatii unice acelea pe care le traiesti pe carari iarna…batandu-te cu mormanele de zapada, escaladand….gafaind…facand rosu in gat….cu manusi in maini, cu parazapezi, cu cagula trasa. E greu, dar esti indragostit de asta. Si vantul parca intentionat bate din fata….hmmm, ce senzatie. Un sarut inghetat. L-am simtit.
Ajungi la cabana…si incepi sa te faci un mic racusor din cap pana in picioare. Te bagi in sac, strangi in brate pe cel de langa tine…si esti fericit! Bei o cana cu vin fiert, neaparat dulce, sau o cana cu ceai cu rom.
Apoi adormi ca un prunc…in cel mai calduros culcus, si in cele mai calzi brate. Afara viscolul ridica zapada in sus….face mormane construieste si zideste…dar tie nu-ti pasa…omul tau de zapada e in siguranta.
Sunt zile de iarna dimineata…..
Diminetile sunt fie vesele…fie cu cearcane in ochi si fara chef. Se intampla sa-mo doresc sa nu aud telefonul…sa lenevesc in pat…sau se intampla sa ma trezesc cu un chef nebun de viata. Asa a fost in dimineata asta…veselia m-a tinut de mana…si am inceput sa-mi exersez corzile vocale cu “I believe I can fly”…cine stie, poate pana la urma chiar ma inscriu la cursul ala de parasutism.
Concluzia mea e simpla…te trezezesti binedispus si cerul se afla la picioarele tale. Nimic nu-ti sta in cale…si apoi ce-o fi rau daca mergi pe strada si zambesti…fredonezi…oamenii te cred nebun…DA…si tu ai putea sa-i intrebi simplu : “DE CAND???”
I used to think that I could not go on
And life was nothing but an awful song
But now I know the meaning of true love
I’m leaning on the everlasting arms
If I can see it, then I can do it
If I just believe it, there’s nothing to it
I believe I can fly
I believe I can touch the sky
I think about it every night and day
Spread my wings and fly away
I believe I can soar
I see me running through that open door
I believe I can fly
I believe I can fly
I believe I can fly
See I was on the verge of breaking down
Sometimes silence can seem so loud
There are miracles in life I must achieve
But first I know it starts inside of me, oh
If I can see it, then I can do it
If I just believe it, there’s nothing to it
Hey, cause I believe in me, oh
If I can see it, then I can do it
If I just believe it, there’s nothing to it
Nu stiu daca voi aveti vreo persoana de care va plac sa auziti…si de la care sa invatati. Nu ma refer la persoane dragi, iubite/iubiti/prieteni…persoane care prin ceea ce au facut si au zis, au schimabat oarecum cursul vietii la 180 sau de ce nu la 360 de grade.
Azi m-am optit asupra celebrului Einstein. Numele are si o anumita conotatie pentru mine din copilarie…
Geniul absent care ne-a daruit teoria relativitatii (sau mai bine spus teoriile relativitatii) este o adevarata sursa de ciudatenii, mai ales cand vine vorba de propria existenta.
1. Einstein a fost un copil gras cu capul mare
2. Copil fiind Einstein avea probleme de vorbire
3. Einstein si-a gasit inspiratia intr-o busola
4. Einstein a picat examenul de admitere la facultate
5. Einstein a avut un copil nelegitim ?
6. Einstein s-a indepartat de sotia sa propunandu-i un `contract` ciudat
7. Einstein nu se intelegea deloc cu fiul sau mai mare
8. Einstein era un adevarat Don Juan
9. Einstein, pacifistul inrait, l-a indemnat pe Roosevelt sa construiasca bomba atomica
“Cum se face ca nimeni nu ma intelege, dar toata lumea ma iubeste?” se intreba Einstein intr-un interviu din 1944. Teoria relativitatii i-a adus o faima pe care nici un savant n-a dobandit-o vreodata: a devenit simbolul stiintei si al intelepciunii. O intelepciune nonconformista si plina de umor, odata ce poza in care scoate limba continua sa faca, de aproape un secol, inconjurul lumii. O intelepciune autoironica, asa cum o dovedesc cuvintele rostite de Einstein in 1922, la Sorbona: “Daca teoria mea se va dovedi corecta, Germania va sustine ca sunt german, iar Franta ma va declara cetatean al lumii. Daca teoria mea se va dovedi falsa, Franta va spune ca sunt german, iar Germania ma va declara evreu.”
Nu trebuie să reflectezi prea mult pentru a-ţi da seama, din viaţa de zi cu zi, că fiecare existăm unul pentru celălalt.
Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp.
O sa mai dau deseori citate din Einstein….imi plac mult, si ma inspira!
Nu e vreme de ploaie afara…si chiar daca ar fi, am da cu acuarela pe deasupra si am face-o colorata. Postez azi poezia lui Minulescu pentru ca a fost o aducere aminte de pe vremea unui concurs cand cineva a recitat-o atat de bine. BRAVO EI. Parca ne e dor de cei ce nu mor niciodata.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână…
Tocmai am citit ceva care inclina spre planurile mele de viitor.
“In the `60, sex was safe and climbing was dangerous, Now climbing is safe…” Adica???
Adica m-am gandit eu asa ca as cam vrea sa ma apuc de alpinism. Ho people…n-am de gand sa escaladez peretii din Cheile Bicazului- ei nici chiar asa…poate doar cu privirea…dar asa pana la un grad 5- m-as descurca acceptabil.
Inceputurile idii mele nastrusnice stau in spusele unui vechi prieten : “Sa nu va mirati daca la un moment dat se va apuca de alpinism…si va urca chiar si cu dintii”. Le voi rezerva dintilor mei placeri mult mai subtile…cat despre catarat…se zice ca e unul dintre locurile in care se da batalia dintre slabiuciune si putere. Inca sunt adepta sloganului : “Maybe Himalayan climbing is just a bad habit, like smoking, of which one says with cavalier abandon, ‘must give this up some day, before it kills me.”..dar daca nu acum…atunci cand?
Ziua ideala a unei femei:
08:15 – Trezire prin saruturi si gadilarea cu ajutorul unei petale de trandafir din import.
08:30 – Masurare pe cantar – 2 kg mai putin decat ieri.
08:45 – Micul dejun in pat (croissant, suc de portocale proaspete). Deschiderea cadoului (inel cu diamant de 5 karate ales de partenerul atent).
08:50 – Stiri la “Shopping channel” (mari reduceri la “Gucci”).
09:15 – Baie fierbinte in uleiuri mirositoare.
10:15 – Relaxare usoara prin fitness cu ajutorul unui antrenor personal amuzant si bine cladit.
10:30 – Ingrijirea tenului, manichiura, spalarea parului, coafatul.
12:00 – Pranzul cu cea mai buna prietena intr-un restaurant.
12:45 – Intalnirea fostei prietene a partenerului si constatarea ca s-a ingrasat 7 kg.
13:00 – Shopping cu cea mai buna prietena (cartea de credit nelimitata).
15:00 – Somnul de dupa masa.
16:00 – Primirea a 35 de trandafiri de la un admirator secret.
16:15 – Masajul cu ajutorul unui maseur privat, puternic, dar tandru, care exclama ca niciodata pana acum nu a masat un corp atat de delicat.
17:30 – Alegerea si incercarea imbracamintii scumpe si unicat. O mica parada de moda in fata unei oglinzi.
19:30 – Cina la lumanari.Dans si complimente.
22:00 – Dus fierbinte (singura).
22:50 – Purtata in brate pana la pat. Cearsafurile proaspat spalate si parfumate.
23:00 – Giugiulire.
23:15 – Adormirea in bratele partenerului.
Ziua ideala a unui barbat:
06:00 Trezirea.
06:15 Sex oral.
06:30 O lunga distractie satisfacatoare in WC cu ziarul sportiv.
07:00 Micul dejun: snitel parizian si oua, cafea si toast, pregatite si servite de slugi goale si blonde.
07:30 Soseste limuzina.
07:45 Cateva pahare de whisky in drum spre aeroport.
09:15 Zborul in avionul particular.
09:30 Limuzina cu sofer pana la clubul de golf (sex oral pe timpul calatoriei).
09:45 Golf.
11:45 Pranz: fast food, 3 beri, sticla Dom Perignon.
12:15 Fumatul trabucului.
12:30 Golf.
14:15 Limuzina inapoi pana la aeroport (cateva pahare de whisky).
14:15 Zborul spre Monte Carlo.
15:30 Plecarea la pescuit. Toate fetele de companie sant goale.
17:00 Zborul acasa.
18:45 Relaxare la WC, dus, barbierit.
19:00 Stiri: Michael Jackson asasinat, marihuana si filmele porno sant legalizate.
19:30 Cina: caviar pentru aperitiv, Dom Perignon (1953), un biftec mare, inghetata servita pe sani goi.
21:00 Coniac si trabuc in fata unui televizor mare.
21:30 Sex cu 3 femei (toate trei cu inclinatii lesbiene).
23:00 Masaj si scaldat in jacuzzi cu pizza si bere.
23:30 Sex oral pentru Noapte buna.
23:45 Intins singur intr-un pat imens.
23:50 Tragerea a 4 parturi, care au schimbat 4 tonalitati si l-au alungat pe caine afara din camera.
00:00 Adormirea.
Ce v-a ramas voua in cap din bancul asta: sex oral si femei goale….?
Mie: Dom Perignon.
Voi cum stati cu orgoliul? E acolo sus bine pus? Dar cu masca indiferentei? E si ea strategic atasata caracterului vostru? Dar cu mandria. Ehe, de ea nici nu se pune problema, suntem mandri de tot ceea ce facem. Vrei sa ma contrazici nu…?parca simt ca da. Dar stai ca am uitat sa aduc in calcul egoismul… tu nu te gandesti doar la tine, uitasem, intai te gandesti la persoana de langa tine, ca doar viata ce-o traim pentru altii e sinura care merita traita. Hop…mai e si nepasarea.
Oameni buni, ideea care ma innebuneste cate odata este urmatoarea: eu sunt nebuna, sau ceilalti sunt nebunia? Cred ca o sa ma apuc sa joc zaruri cu universul, sau poate o sa incerc sa fiu doar subtila nu si rau intentioanta. Departe de mine gandul de a incepe prin a fi ipocrita, si cu toate acestea se zice ca daca nu ai facut niciodata o greseala atunci nu ai incercat niciodata nimic.
In mijlocul toamnei, am aflat ca in mine se afla o iarna indestructibila.
Unii vorbesc de o anumita ocazie atunci cand e vorba de dedicatie…altii isi dau dedicatii si fara ocazii speciale. Unii le pretuiesc ca intre prieteni, altii ca intre amici…unii isi aduc aminte peste ani de ele…iar pentru cea mai mare parte dintre noi, ceea ce facem astazi maine devine istorie.
A fost odata ca niciodata ca daca nu ar fi fost, nu s-ar mai povesti. A fost un muntoman , cu par pe piept ce ne incanta tot timpul prin padure cu versurile celebre “Pnageam cand nu-i vedeam impreuna”. Si timpul a trecut…si muntomanul a inaintat in varsta, din simplu student a ajuns profesor, din simplu muntoman a devenit un muntoman DURRR. Dar muntomanul nostru de mai sus are si o replica in varianta feminina, pe care chiar el a denumit-o baietel. Muntomanca dura…nu are par pe piept, dar are vocea la fel de melodioasa ca si originalul. Nope, nu e o fake, cum v-ati putea gandi la asta, ca doar are colanti mov si diploma acreditata de noi.
Da dragul meu Vas, Baietelul a primit de ziua ei “Diploma cu cel mai Durrrr muntoman”. Stiu ca esti mandru de replica ta!
Cucereste cel care rezista mai mult!!!!
Noaptea cand e luna plina,
De ce-ti pare zi senina?
Cum vine treaba asta? Adica sunt sigura ca nici voi nu credeti ca stiti tot…eu cu atat mai putin, si ma macina atatea curiozitati, de daca ar fi - pana maine toata as fi transformata in faina.
Evident e ca ai sa stii…daca ai sa faci, daca nu, nu ai sa stii niciodata.
Ce-as vrea eu sa stiu…:Poti sa atingi cu prvirea? Poti sa te pierzi in albastru? Poti sa imbratisezi cu ochii? Cand poate fi cea mai lunga clipa? Cum e sa fii aprins intre amar si miere?
Tu ce ai vrea sa stii?
cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
cand esti nefericit nu are sens sa o spui.
cand vrei sa strangi in brate nu ai pe cine.
cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu langa mine, gandeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta inca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine.
intelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
cand ai nevoie de dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.
- Cândva, mi-am zis că la bătrâneţe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experienţa mea. 4.) Şi nu voi povesti de o sută de ori acelaşi lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deşertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi. Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.
- Cred că dragostea ne ridică în propriii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.
- Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
- Defectele mele sunt principala mea calitate.
- Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
- Să aştepţi oricât. Să aştepţi orice. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
